Dimitrie Gusti
(1880 - 1955)

---

• Sociolog, filosof şi etician.
  
  
• A fost profesor la Universităţile din Iaşi şi Bucureşti, ministru al învăţământului (1932 - 1933), membru al Academiei Române din 1919 şi apoi preşedinte al ei (1944 - 1946), membru al mai multor academii, societăţi şi institute de sociologie de peste hotare.
  
  
• Este fondatorul Şcolii sociologice (monografice) de la Bucureşti.
  D. Gusti rezumă sistemul său sociologic la câteva enunţuri:
  
  
  • Societatea se compune din unităţi sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr-o organizare activă şi o interdependenţă sufletească;
  • Esenţa societăţii este voinţa socială;
  • Voinţa socială depune ca manifestări de viaţă: o activitate economică şi una spirituală, reglementate de o a activitate juridică şi de o activitate politică;
  • Voinţa socială este condiţionată în manifestările ei de o serie de factori sau cadre care pot fi reduse la patru categorii fundamentale: cosmic, biologic, psihic şi istoric;
  • Schimbările suferite de societate în decursul timpului, prin activităţile ei şi sub înrâurirea factorilor condiţionanţi, se numesc procese sociale;
  • Începuturile de dezvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi, deci, le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale.
    
    
• Plecând de la sistemul său, a fundamentat metoda monografică, metodă ce presupune abordarea simultană, multidisciplinară a subiectului pe cadre şi manifestări, folosind echipe de specialişti din domeniul ştiinţelor sociale, medici, ingineri, agronomi, învăţători etc.
  
  
• A iniţiat şi îndrumat acţiunea de cercetare monografică a satelor din România (1925 - 1948). A obţinut legiferarea serviciului social (1939), prin care se instituţionaliza, pentru prima oară în lume, cercetarea sociologică, îmbinată cu acţiunea socială practică şi cu pedagogia socială.
  
  
• A fondat şi condus Asociaţia pentru ştiinţa şi reforma socială (1919 - 1921), Institutul Social Român (1921 - 1939, 1944 - 1948), Institutul de ştiinţe sociale al României (1939 - 1944), Consiliul naţional de cercetări ştiinţifice (1947 - 1948). A creat, împreună cu Victor Ion Popa, H. H. Stahl şi G. Focşa, Muzeul Satului (1936).
  
  
• A înfiinţat şi a condus revistele "Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială" (1919 - 1943), "Sociologie românească" (1936 - 1944) ş.a.
  
  
• Opere principale:
  "Egoismus und Altruismus" (1904), "Die soziologischen Betrehungen in der neuen Ethik" (1908), "Cosmologia elenă" (1929), "Sociologia militans" (vol. I, 1935; vol .I si II, 1946), "Cunoaştere şi acţiune în serviciul naţiunii" (2 vol., 1939), "Problema sociologiei" (1940), "La science de la realite sociale" (1941).